In 19 noiembrie, am implinit 30 de ani. Nu sunt primul, nici ultimul barbat care trece prin asa ceva. Este un punct de cotitura in viata masculina, dupa cum se stie. Si toti abia asteapta sa atinga aceasta cota, sa vada cum este... Cred ca te pune putin pe ganduri acest numar rotund, dar atat de impozant. Pe mine m-a apucat melancolia, mai ales ca familia (a se citi "sotia") a organizat o petrecere-surpriza :) Stiti, asa ca in filme (doar ca mai original). Cu toti cei dragi, strigand: "La multi ani!", cand am intrat in camera. Emotie? Da. Bucurie? Da. Comentarii? No comment :)
Ce si-ar putea dori un om ajuns la treizeci de ani? Poate imi spuneti parerea voastra, chiar m-as bucura sa imi impartasiti din bucuriile si visele voastre. Pe mine, cel putin, Dumnezeu m-a coplesit cu bunatate, rabdare si zile de neuitat. M-a intrebat o colega de serviciu ce imi doresc de ziua mea si uite ca, pentru prima oara, imi dau seama ca lista de daruri (mai bine zis, dorinte) s-a limitat in mintea mea. Poate ca mintea este conectata la nevoile personale, pana la anumit punct. Si apoi se extinde, catre nevoile celorlalti. Diferenta dintre noi este momentul in care ne dam seama de asta.
Fiecare are o lista de hobby-uri. Si e asa de placut sa iti cumperi sau sa primesti ceva din acea lista. Problema este ca, de multe ori, eu nici nu m-am gandit serios la lucrurile care imi plac. Le-am vazut in vitrine, sau la altii, in reclame sau in reviste, si am "stiut": asta imi place si mie. Vreau si eu. Din categoria asta de obiecte, am achizitionat si am primit multe daruri, deci sunt un om implinit (in sensul material).
Nu am (avem) in casa televizor, de exemplu :) Este un obiect inutil pentru noi, deocamdata. Ma intreb cand va fi util, de fapt. Chiar si cand vor aparea Apple TV, Strawberry TV etc, va fi o provocare sa limitezi orele pierdute in fata ecranului. Alternative pentru informatii si divertisment exista, si ma refer in special la internet, o sursa "inepuizabila" de...orice.
Imi plac gadget-urile, dar nu sunt disperat sa am ultimul model de telefon mobil, sau tableta. Imi place calculatorul desktop, pe care il avem de 7 ani, imi place casca Bluetooth, si chiar ma descurc excelent cu celularul (veche denumire pentru "mobil") fara touchscreen. Oricum, tehnologia se schimba si se ieftineste incredibil de repede. Asta e alta poveste, una despre fiul Matei, care va trai inconjurat de multe chestii "electronice" necunoscute noua inca :)
De ziua mea, cel mai frumos cadou a fost sa am alaturi de mine OAMENI, nu lucruri. ZAMBETE, nu like-uri. Si un tort mare, mare. Iar faptul ca il tin in brate pe baietelul meu, cand scriu aceste randuri, ma face fericit. Da, sunt cu adevarat fericit. La 30 de ani :)
Postat de Florin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu