Oamenii intre "real" si "virtual"

Sotul meu scria in postarea anterioara: "De ziua mea, cel mai frumos cadou a fost sa am alaturi de mine OAMENI, nu lucruri. ZAMBETE, nu like-uri."
Despre asta vreau sa mai povestesc si eu putin acum, si apoi nu voi mai pomeni subiectul cu oamenii "reali", cel putin o vreme.
De multe ori sunt nostalgica si ma gandesc ce frumos era pe vremuri cand suna cineva in mod neasteptat la sonerie. Acum acest lucru nu se mai intampla. Nu stiu cum e la voi, insa la noi totul este programat de dinainte, nu ca ar fi neaparat rau asa, dar viata imi parea mai frumoasa cand lumea era spontana si isi permitea sa fie spontana... Acum ne gandim sa "NU DERANJAM", chiar si intre noi, intre tineri. Sunt putini prieteni cu care ne permitem tot timpul sa fim "SPONTANI" in a ne vizita. Spontani, adica sunam, spunem ca suntem in zona si, daca sunt acasa, ii vizitam. Practic, cred ca cei mai multi oameni au nevoie de "un pahar de vorba" ADEVARATA, chiar daca nu isi dau seama.
Inainte de a-l naste pe Matei, am avut o luna de stat acasa, in asteptare, si cu ocazia asta m-am tot gandit la ce e in jurul nostru. Si rezultatul a fost ca pierdusem legatura cu o multime de oameni despre care chiar nu mai stiam nimic, nici macar in ce oras se afla. Rezultatul a fost contul meu de Facebook creat acum aproximativ o luna, cu toate ca oamenii "virtuali" nu ma atrageau. Dar acum am 92 de "Friends", ceea ce este putin pentru Facebook, din cate am observat. Dar cu cati dintre acesti "Friends" comunicam de fapt? Raspuns greu de dat.
Oricum, incerc sa folosesc Facebook-ul in scopuri utile (nu de alta, dar nu as vrea sa-l dezamagesc pe sotul meu, doar dand "like-uri" :)
Asadar, incerc, ca prin intermediul oamenilor "virtuali" sa organizez intalniri de oameni "reali". Uneori merge, alteori nu. In mare parte din cazuri, depinde de cei mici... Adica daca sunt maraiti sau nu - unora le creste un dintisor, altii au fost la vaccin, altii trec prin etapa de "fremdelnit" (cum spunea o mamica de Sven), adica atunci cand fac diferenta intre cunoscuti si straini si manifesta anumite reactii fata de cei din urma, altii sunt obositi, etc... Unii dintre voi stiu cu siguranta cum este :) Dar nu ne plangem. Sunt simpatici si atunci cand plang - cei mici :)
Am mai auzit cum povesteau unii, altii, ca ajung acasa, fiecare cu laptopul personal in "lap" si butoneaza, sau fiecare se uita la un alt film... Oare asta este viata reala din ziua de astazi?
Ne gandim cu repulsie la cum este inlocuita forta de lucru umana cu cea a masinilor, insa nu ne gandim la aspectul acesta personal - fiecare seara petrecuta cu ochii la televizor, ignorand pe cei de langa noi, sau vorbind la celular cu persoane la care ai putea ajunge in persoana in cateva minute, toate exemplele de felul acesta ne indeparteaza de lumea reala, de prieteni si nu in ultimul rand, de noi insine.
Poate ca oamenii "virtuali" sunt "mai perfecti" decat cei din viata de zi cu zi, insa pentru mine, nu conteaza perfectiunea de felul acesta, conteaza foarte mult sa ii simti cu adevarat aproape pe cei din jur. Din aceasta cauza imi place mult http://www.viataprinbalonulroz.ro/ . Admir comunitatea de acolo, legaturile omenesti dintre oameni, dar si cele spirituale si nu cred ca asta are ceva de a face cu faptul ca sunt intr-un sat eco din Brazilia. Oamenii sunt oameni peste tot, doar ca nu toti sunt constienti de necesitatea de a "umaniza" lumea.
Era un titlu de lectie intr-un manual de limba germana din liceu: "Alt und Neu vertragen sich gut", adica ceea ce este vechi se impaca bine cu ceea ce este nou. Se referea la arhitectura. Cladiri. Eu cred ca se aplica si la oameni si obiceiuri - de exemplu o "claca" organizata prin intermediul facebook-ului sau al SMS-urilor, daca nu avem minute :)
Dragii mei, fiti spontani, chiar daca pe "mess" sau pe "facebook" ramane istoria conversatiilor avute in scris, cred ca mai mult dureaza in gand si in suflet o conversatie "live"...
Si cum spune in Biblie? "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti". Nu stiu cum e in cazul vostru, dar pentru mine "aproape" inseamna "aproape"...
Va doresc sa aveti parte de cat mai multa spontaneitate in vietile voastre, fie ca ele sa fie cat mai pline de bucuria intalnirii cu oameni dragi, iar pentru cei care ne cunosc, sa stiti ca usa noastra este mereu deschisa, chiar daca interiorul cladirii lasa uneori de dorit...
Va asteptam oricand, cu drag, la "un pahar de vorba"!

P.S. Haideti sa ii invatam macar pe ei, ca emotiile reale conteaza, ca nu trebuie sa ne ascundem dupa un ecran de calculator, fie el si LCD sau ceva si mai performant!

Postat de Bianca