1. Cum ne-am cunoscut:
Pe holurile facultatii, studentul a remarcat ca studenta purta maieu colorat peste tricou, apoi studenta i-a aratat desenele pe care le avea la ea si lui i s-au parut interesante; la un curs el i-a cerut numarul de telefon; de Craciun a sunat-o de mai multe ori si a INSISTAT sa o astepte la autogara cand se intoarce; ea l-a invitat in "apartamentul" din caminul de nefamilisti, l-a servit cu o CABANA (prajitura facuta de mama Florinei, colega ei de camera) si o portocala; au povestit si au fost bucurosi; din cauza prajiturii dulci sau din cauza portocalei, nu se stie exact, insa el a ajuns dupa aceea la dentist - ei, toate astea si inca multe altele, i-au adus in pragul unei... intalniri :)
Ea tocmai trecuse peste o despartire, nu tocmai dureroasa, ce-i drept, dar nu avea chef de un altul. El, pasional din fire, a ingenuncheat pe Beatles (vezi melodia de la Mircea Radu...) si i-a cerut prietenia... Ea, a gandit atunci (sincer) ca nu e chiar normal... Dar, au iesit totusi in oras, s-au plimbat pe podul peste Gara Mica (nu cea din melodie, ci aceea reala, din Sibiu), au dansat putin fara muzica si ea a constatat ca el o iubea mai mult decat era ea dispusa sa il iubeasca pe el in momentul acela, si, nici ea nefiind tocmai normala, a simtit nevoia imperioasa de sinceritate si i-a spus ca nu o sa il poata iubi niciodata asa cum o iubeste el pe ea...
2. Perseverenta:
Dar lucrurile s-au mai schimbat in timp (adica in decurs de o luna si ceva...) Cate o felicitare prinsa la coltul usii, SMS-uri, scurte intrevederi prin facultate, vizite ciudate.
3. Data de 4 februarie 2004:
Dupa un examen cu profesorul Gergely, intr-o frumoasa zi de iarna, studentul astepta studenta la usa salii cu pricina si in acea zi s-a intamplat ACEL CEVA - SARUTUL. Dar sa va spun cum a fost de fapt... Ea a acceptat o plimbare prin parc si ambii, nefiind "normali", chiar daca pamantul nu mai era tocmai bine inghetat, nu s-au multumit sa se plimbe pe alei si au luat-o "pe aratura". Acolo, el, ca barbatii, a calcat cu bocancul in noroi. Ea, ca Fecioara tipica, a sarit imediat sa ii stearga bocancul... Dar el a amenintat-o cu un ton foarte grav: "DACA-MI STERGI BOCANCUL, TE SARUT!" Dar ea, incapatanata din fire, bineinteles ca nu a renuntat la stersul bocancului, astfel ca a survenit inevitabilul PRIM SARUT - si va asigur ca acesta a fost un "SARUT", nu un "sarut"...
4. Luna Martie - inceput de primavara
Dupa 3 saptamani de intalniri adevarate, au stiut ca sunt facuti unul pentru celalat si ca vor sa se casatoreasca si sa aiba copii, dar erau abia in anul III si existau, dupa cum am spus, o sumedenie de complicatii...
Dar ce era cel mai trist abia urma: in iulie, ea isi programase sa plece in America pentru 3 luni, cu programul Work&Travel, asta inainte de a-l cunoaste pe el. Asadar, ca sa fie siguri ca exista un AMANDOI, s-au gandit sa pecetluiasca, asa, ca pentru ei doi, unirea. Si-au cumparat doua verighete de argint si s-au dus la Catedrala sa-si spuna juramintele. Ce sa mai spunem? Asa "neoficiale" cum au fost ele, au contat, si cel putin pana in ziua de azi au fost respectate...
5. Luna Iulie - plecarea
Trecem direct la iulie, pentru ca ce a fost intre martie si iulie a fost frumos, normal, ca de indragostiti. Asa ca, povestim despre iulie cand a inceput MAREA INCERCARE, testul relatiei atunci cand "un ocean ne desparte", la propriu. Dar a rezistat. Cu urcusuri si coborasuri, dar asta nu din cauza vreunor tentatii, ci din cauza complicatiilor si a unor "creiere" prea active...
Totusi, in urma celor 3 luni de despartire fizica, au ramas o multime de mailuri cat se poate de diverse, dintre care va prezentam si voua cateva, "originale", de acum 7 anisori:
a. Impresii de sosire in America :)
"Pusule, cred ca nu o sa mai vreau sa ma mai intorc in America defel-cat timp oi trai.Tot e mare si aiurea si am un sentiment de gol in jurul meu si suntem la Columbia Univ. in internat cazati si e mai nasol decat la noi!!!!! Cand ne-am dat jos din taxi ca asa am reusit sa ajungem a trecut prin fata noastra un sobolici si m-am dezgustat si mai rau. Poate e si oboseala de vina ca nici pe avion nu am prea dormit si mi-a fost si rau si nu stiu daca ma pot obisnui cu mancarea lor si abia astept sa ajung la tine acasa la delfinasi inapoi ca nu cred ca as putea trai intr-o asemenea atmosfera! Traiasca Europa si Sibiul nostru!
Sper sa fie mai frumos in Pittsb. Oricum in unele parti e mai mizerie si mai nasol decat la noi!
O sa iti mai scriu din Pittsb. Asa ca sa cauti prin Europa ca aici nu ar putea fi de noi doi!
Pusi multe si niste zile cat mai scurte pana in octombrie..."
Sper sa fie mai frumos in Pittsb. Oricum in unele parti e mai mizerie si mai nasol decat la noi!
O sa iti mai scriu din Pittsb. Asa ca sa cauti prin Europa ca aici nu ar putea fi de noi doi!
Pusi multe si niste zile cat mai scurte pana in octombrie..."
b. "Draga mea, SLAVA DOMNULUI CA AI AJUNS IN SIGURANTA SI ESTI BINE! Parca mi s-a luat o piatra de pe inima... Asteptam un semn de la tine si toata fiinta mea era conectata parca la Internet :) Ieri dimineata, cand am primit primul mesaj, imi venea sa strig de bucurie. Tu, iubito, iti dai seama ? Ai traversat the ocean!!!
Nu ti-am raspuns imediat, fiindca am vrut sa-ti fac o surpriza. Nu am reusit inca, asa ca am sa-ti spun despre ce este vorba: am scos pozele de pe filmul foto si au iesit toate super. Asa ca am zis sa scanez cateva din ele si sa ti le trimit pe mail. Astazi, mai pe seara, o sa merg la Sory. Acum sunt la birou si am gasit cu si mai mare bucurie al doilea mail al tau. Este ora 9:28 acum, in Romania :) si am ceva emotii stiind ca iti scriu la asa mare departare. Apropo de departare, mi-am dat seama de un lucru: acum , cand tu esti acolo si totusi, te simt atat de aproape, realizez ca pentru dragoste nu exista distante sau bariere. Cred ca acesta perioada ne va fi de mare ajutor, fiindca in primul rand , ne va incuraja. Chiar acum cand iti scriu, simt iar butterflies, you know, and I really feel like jumping in the ocean and swimming in your direction.
Imi pare rau ca zborul nu a fost tocmai relaxant, dar gandeste-te ca acum everything is ok and you are about to begin your brand new experience :)
Imi imaginez ca the driver was a Mexican, a Chinese or a Jamaican, but I guess it's because of the movies, you know :) ...and that the taxi was large and yellow!
Anyway, esti on American land, so enjoy it, chiar daca Sibiul si Europa par, de departe, a fi mai aproape de inima ta. promit ca voi continua sa caut oportunitati in Europa, fiindca se pare ca aici e locul nostru, on the old continent.
Am fost a little surprised to see that you don't like so much the Columbia Univ.'s dorms and everything. Do they really look like hell? Oh, God! - cat despre sobolici, imi pare rau ca a trebuit sa vezi asa ceva chiar din prima zi, dar orice metropola are si niste dedesubturi. Imi amintesc ca am vazut odata un documentar pe Discovery despre canalele din New York si, crede-ma, nu e tocmai placut sa vezi ce misuna pe acolo. Asta este :(
Te rog sa ai mare grija de tine, eu sunt mereu alaturi de tine, but you know that already.
Sper ca ai ajuns cu bine in Bucuresti atunci, ca ai gasit usor grupul din aeroport si ca sunt draguti toti. Daca ai probleme cu cineva acolo, stiu ca esti foarte puternica si te vei descurca...dar te rog sa imi spui si mie. Poate te ajut, macar cu un sfat!!!
ITI MULTUMESC DIN SUFLETEL PENTRU BEEP-UL DIN BUCURESTI SI PENTRU ACESTE DOUA MESAJE.
ABIA ASTEPT TELEFONUL TAU. AM NEVOIE DE GLASUL TAU. DAR MAI ALES AM NEVOIE SA-MI SPUI CA ESTI BINE!!!
Maine, si nu Pittsburgh... Cred ca acum , ma duc repede sa vad unde este orasul acesta pe harta :) Nu conteaza locatia, atata vreme cat tu esti multumita. Asta e tot ce conteaza! Cred ca as sta pe Net o zi intreaga, sa-ti scriu, dar stiu ca tu poate nu ai asa mult timp, deci vom face noi o strategie, bine?
Scuza-mi lungimea mesajului, dar ce sa fac! I MISS YOU SO!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Latest news! I've finished my work at the newspaper. This is my last day and, next week, I'll probably be home. Anyway, I'll let you know…TE IUBESC SI EU MULTE, MULTE!
c. You are special!
"Nu aveam programat sa vin azi la Net, dar am iesit din casa si...nu m-am putut abtine. Azi noapte te-am visat si..., Doamne, esti asa frumoasa! Mi-e dor de tine si de-asta am intrat 5 minute aici, ca sa-ti spun cat de mult insemni pentru mine.Te iubesc!"
"Nu aveam programat sa vin azi la Net, dar am iesit din casa si...nu m-am putut abtine. Azi noapte te-am visat si..., Doamne, esti asa frumoasa! Mi-e dor de tine si de-asta am intrat 5 minute aici, ca sa-ti spun cat de mult insemni pentru mine.Te iubesc!"
d. "Si eu...
Cred ca m-ai visat pt ca am tot incercat sa te sun...Ce faci? de ce nu raspunzi?
Chiar m-ai visat?Adica: chiar ai visat?
La ora asta regret sa te dezamagesc dar sunt ff obosita si transpirata peste tot ca am lucrat de la 7 dimineata pana la 7 seara si acum merg si eu acasa. Azi am facut de toate. Cand ma gandesc ca mai e doar o luna imi pare si bine da si rau ca incepe sa imi placa la oamenii astia la nebunie. Le place de mine, asa ca imi place si mie de ei! Azi am primit de la cineva 20 $ doar pt mine ca am fost draguta si in plus 17$ bacsis.Asa ca hurray!
Tot incerc sa te sun. spune-mi tu cand esti pe faza, la ce ora si o sa incerc sa te sun atunci. Mai miercuri, marti... Cand poti numai sa ma mai uit la net pana atunci.
Have fun cat poti. Pusi cat incape si vise peste poate!Pa."
e. Pusule, am ajuns la jumate : @ De-abia astept sa te intorci, sanatoasa si fericita, chiar daca a little bit obosita…Parca ieri urcai intr-un autocar din…Sibiu , Romania cu destinatia, necunoscuta atunci…Castine , Maine
Reclamele de pe cladiri sunt imense si noaptea lumineaza tot orasul. America traieste, practic, din advertising, pe strada, dar mai ales la TV, unde din sfert in sfert de ora, intra stresantele commercials.
e. Pusule, am ajuns la jumate : @ De-abia astept sa te intorci, sanatoasa si fericita, chiar daca a little bit obosita…Parca ieri urcai intr-un autocar din…
Cand cobori in Londra, simti un nod in gat si some butterflies, you know…dar e super faina senzatia, ceva ce n-ai mai simtit niciodata, bucurie amestecata cu curiozitate. Fain!
Nu prea ai timp sa te dezmeticesti, ca trebuie sa urci in alta burta de avion, unul mai fain de data asta, si mai mare parca, gata sa te duca peste Ocean, in tara tuturor posibilitatilor. Ore
Ceata, lume multa, si siluete gigantice , vestitii sky-scrapers! Da acum n-ai timp de ei, totul e prea brusc. Cladiri negre, de caramida aparenta, cu scara la strada, strazi late, pentru a face loc masinilor masive. Vezi un “Ford”, un” Dodge”, sau “Lincoln York -ul e adesea confundat cu Manhattan-ul, iar America Romania si e bine sa specifici: “ Romania Europe .” Oricum, ei fac chestia asta des, pentru ca multe orase poarta acelasi nume si doar adaugarea statului makes the difference. De exemplu, peste 200 de orase din state diferite se numesc “Washington
America, tara contrastelor si totusi, locul unde ti se pare ca toti sunt la fel, blonzi si, adesea, supraponderali, tara lui McDonald’s, the heaven of junk-food, restaurantul familiei americane medii, dar un local de lux inca in Romania cea pierduta, undeva, in urma.
Desi nu asta e prima impresie, Statele Unite sunt, totusi, tara micilor orase, cred eu. Adica acolo locuieste majoritatea covarsitoare a populatiei americane, si nu in metropolele mai mediatizate…Cineva spunea ca America
In orasele mici, alea aliniate, cu gazon la strada, facute parca la comanda, semanand leit, vile din lemn cu etaj…La parter, camera de oaspeti, iar la etaj dormitoarele si podul, neaparat, acel garret plin de amintiri. Iar lipsa gardului ii uimeste, de regula, pe romani, obisnuiti fiind cu frica de hoti si chiar de vecini. Orasele gen Castine, acolo unde casele raman descuiate si masinile sunt lasate deschise. Si veveritele, era sa uit. Mai ceva ca pisicile de pe la noi, iti mananca din palma si sunt incredibil de blande.
Columbia University…Campusul lasa de dorit, semn ca fiecare perfectiune are si defecte. Dar e numai o noapte, si poate oboseala isi spune cuvantul. Si spiritul critic J
Emotiile n-au trecut inca si fluturii aia vor sa sparga stomacul, nu alta…Nu-i nimic…
A doua zi, you see thingz different. Aerul e la fel de greu de respirat, iar zgarie-norii par sa se prabuseasca peste aglomeratia de masini. Oameni la costum, cu diplomat in mana, altii cu shopping bags in brate, albi si o gramada de negri, da ce negri ! Hispanicii sunt si ei interesanti, dar ii vezi mai mult prin Texas, acolo unde spaniola se invata obligatoriu la scoala.
Oricum, aventura abia acum incepe, la autogara”Greyhound”, pentru ca banuiesc ca asa ai calatorit all the way to Maine. Cladirea e mare, nu prea interesanta cand o privesti de afara, dar ametitoare de-a dreptul in interior, cu multe ghisee, si cozi colorate…Autocarele pleaca la ore fixe si pasagerii sunt obisnuiti cu drumul lung, ore intregi prin mai multe state, un fel de traseu prin Europa. Da, oamenii sunt obisnuiti, mai putin unii. Tu, de exemplu. Desi au aer conditionat, si sunt chiar confortabile, celebrele autobuze sunt concurate de transportul aerian foarte avantajos, dar more expensive. E adevarat ca time is money, dar you need money to save time, this is the problem. Candva, Greyhound-ul era autobuzul saracilor si al negrilor. Acum, e o necesitate si o mare atractie pentru cei care viziteaza for the first time teritoriul american.
Nu e un autocar obisnuit, nici nu poate fi comparat cu “ Transmixt”-ul care te-a dus de la Sibiu la Bucuresti J E un bus mai degraba gigantic, lung, ce pare un urias printre limuzinele labartate, intrecut find in marime, poate doar de trucks, care strabat non-stop soselele americane. Are o silueta frumoasa, de o geometrie cel putin curioasa: parbrizul si toata partea din fata sunt perfect verticale, in spate numa se indoaie usor, iar striatiile de aluminiu albastrui, stralucesc tare fain in bataia soarelui. Cele 3 perechi de roti, alea din spate fiind duble, ii mai “imblanzesc” putin statura impunatoare.
Cel mai frumos aspect cred ca este chiar ogarul cenusiu desenat pe caroserie J Cool!
Pe spate, lucru ciudat, masina are 10-20 de numere de inmatriculare, semn ca traverseaza mai multe state, iar inauntru, deasupra parbrizului, apar tot felul de avertizari, deoarece in fiecare stat legile se schimba. 50 de state, cu tot atatea seturi de legi. Ce chestie…
6 milioane de km de sosea…acelasi bus…cu soferul, care repeta mechanic:” Watch your step!” . Nu stiu cat ai parcurs tu, dar sper ca a fost pretty interesting J Poate ca ai coborat in Bangor, de vreme ce Castine-ul e doar a small resort, si poate ca doamna la care lucrezi te-a asteptat cu masina, sa te duca la locul unde vei sta pentru…3 months!
Maine…Cel mai nordic stat american, in afara Alaskai…Cine ar fi crezut? Trebuia sa fii in Pittsburgh, PA si ai ajuns in Castine, ME. Undeva, in nord-estul Americii, loc vestit pentru lobsterii sai, care ajung rapid pe mesele luxoaselor restaurante de pe both East and West Coast. Un orasel-port, langa Penobscot Bay, un loc unic in lume, unde nici nu-ti dai seama ca te afli la doi pasi de Montreal, to the left si Groenlanda, to the right. E super!!!
Bangor-ul lui Stephen King, Ellsworth sau Castine, towns on the shore, locuri unde vezi soarele rosiatic rasarind din Ocean si disparand seara la loc. Thrill and wonder, cam asta simti , cand ajungi intr-un asemenea loc. Imediat, realizezi ca acest resort e populat mai mult vara, iar cand studentii americani, ce au avut un job pe vara, pleaca inapoi in statele lor, locul parca devine si mai pustiu. Turistii vin si pleaca, unii raman chiar mai mult timp la inn-ul, unde lucrezi si inveti o noua cultura.
Ai ajuns, in sfarsit, la noua ta casa, temporara, ce-i drept, urmand sa traiesti pe pielea ta the American Dream J Ai ajuns, deci, in tara prescurtarilor, unde tot se spune si se scrie cat mai usor si mai rapid. Americanii vor sa fie recunoscuti, se pare, pentru chestia asta. E tara unde toti alearga dimineata si seara, practicand acest “sport national” called jogging si cred ca asta se practica chiar si in coltisorul american, unde te afli chiar acum.
Dar e numa o impresie, ca americanii ar renunta asa usor la masini. No way, man! N-ai sa vezi tipenie de om pe sute de metri, even miles, toti merg in masinile lor butucanoase, la mana a “doua”, si numa dupa marca masinii, realizezi ce fel de om se afla inauntru. By the way, n-ai sa vezi cops walkin’, asta-i clar. Americanii sunt dependenti de masina, de acolo vad filmele la cinema, de acolo platesc facturile la banca si din masina cumpara mancarea…Si cine stie ce mai urmeaza?
In Castine e la fel, si seara e cel mai naspa, mai ales ca resort-ul e prost luminat. Da incet-incet, te obisnuiesti, si reusesti chiar sa adormi cu lumina stinsa, indiferenta la stafiile din filmul urmarit seara. Incet-incet, you get used si cu fusul orar, desi e asa de strange sa vorbesti ziua cu Romania aflata in bezna. America are 4 fuse orare, iar tu te afli in primul dintre ele. Ce fain e sa dai ceasul inapoi, treptat, cu o ora, pana la 7 ore…
Ai impresia ca ai reusit sa invingi spatiul, insa timpul doare si te nauceste uneori. Americanii nu se straduiesc sa te faca sa te simti ca acasa si prima impresie lasa de dorit? Sunt chiar asa de reci si indiferenti? Noroc ca sefii tai par to be some nice guys. De fapt, americanii sunt crecuti this way, very independent , pe principiul “ I don’t give a fuck!”
Amabilitatea nu-i caracterizeaza, spre deosebire de europeni, care exagereaza chiar…Americanii abia daca sa saruta pe un obraz, cat despre imbratisari, chestia asta nu se prea face cu strainii, ci poate doar in familie si atat. Copiii are brought up intr-o lipsa totala de complexe, ideea este sa ajunga niste oameni deschisi, open-minded. Cat despre sanatatea copiilor, parintii nu se streseaza prea tare. Ii vad, parca, si acum pe copii lui Robert si Deanne, pe Kelly and Garret, cum se tavaleau prin praf sau prin zapada, sau cum umblau imbracati subtire iarna si alte “ciudatenii” d-astea. It’s normal, after all!
In familiile americane, desi multe dintre ele sunt destramate, cu frati si surori vitrege la greu, se pune mare accent pe prietenia dintre parinte si copil; de-aia sa nu te miri daca pustiul il striga pe nume pe taica-sau. Problema e ca libertatea isi cere tributul…si, la varsta pubertatii, copilul simte nevoia sa plece de acasa. Mai intai, doarme o noapte-doua, la un coleg, apoi isi ia rucsacul in spinare si traverseaza mile intregi, in cautarea unui loc de munca sezonier. J Americanii vor sa se descurce on their own si multi chiar reusesc.
Poate ai intalnit deja astfel de tineri acolo in Castine, desi stai mult printre europeni. Si poate ti-au povestit si ei mai multe despre American life…Un orasel fara prea multe magazine, fiind nevoita sa mergi o ora, pana la Bangor. Shopping, asta-i alta distractie a americanilor, mai ales a vedetelor ce-si permit orice. Dar e ok si pentru tine.
Cred ca la capitolul “mancare” sunt o gramada de spus, desi daca mergi intr-un “Mall” american, n-ar trebui sa-ti faci probleme. Si uite-asa, ti se face al naibii de dor de mancarea ca la mama-acasa…Astia n-au paine faina, n-au nici carne ca la noi…Untul e foarte sarat, margarina, dimpotriva, e dulce. Patrunjel nu gasesti, oricat ai cauta, in schimb te saturi de banane si portocale, care sunt de cateva ori mai ieftine decat merele. Inghetata e o nimica toata, ambalata in cutii d-alea mari, si iaurtul la fel. De fructe J
Carnea de pui e mai ieftina decat cea de porc, and the liver is a bargain (fiind socotit in rand cu rinichii si maruntaiele). Cat despre masline si smantana, both of them are expensive, la fel telemeaua (acea “ Greek cheese” ), in comparatie cu parmezanul, socotit branza inferioara. Asa ca,traiasca pita noastra romaneasca J Cu niste faina, drojdie, apa si sare, te simti ca acasa. Nu pufoasa si inconsistenta, ca o vata insipida. Bleah!
Cam asta-i regula, in the ordinary American family…Sotia incarca masina de la supermarket, once in a week, cu alimente semifabricate. Apoi, inainte de masa, le pune pe aragaz: supa din cutia nichelata, felul doi combinat cu alte cateva conserve.
Chiar ma gandeam, oare ce mananci tu acolo, asa, zilnic? Oare , la breakfast, crenwursti cu ketchup, fulgi de porumb si lapte, garnituri de legume sau sucuri de fructe?
La pranz, sandwich-uri si supa? Sau manaci doar un…brunch (cum se zice, mai nou, pentru breakfast and lunch together )? Vezi numa, sa nu uiti de calorii, glucide, lipide, carbohidrati, proteine, vitamine…Just kiddin’ J
Incerc sa-mi imaginez bucataria…mare, si dotata cu tot ce-i trebe, in special masina de spalat vase, sau acele rafturi suspendate pentru farfurii si pahare. Lucrezi mult acolo si daca ti s-a subtiat degetul din cauza asta, imi cam dau seama ce inseamna this task. Poate ca ai uniforma de serviciu, cu ecuson d-ala, de metal, cum au toti angajatii americani, pe care scrie numele si functia. Dar eu te vad tot in blugi si tenisi. Noroc ca esti in pas cu moda americana. Asta se poarta acolo, de cativa zeci de ani buni. Simplu, lejer, practic.
La receptie, cred ca e mai fain, sper numa sa nu-ti intre in reflex replici de genul: “Yes, Sir!”, desi daca ma gandesc mai bine… J J J Un fel de Public Relations, ceea ce nu se poate spune despre room cleaning. Da-i interesanta si treaba asta. Pan’ te plictisesti! Bacsisul merita probabil, asa ca macar atata satisfactie, pe langa salariu, nu? M-am saturat eu sa tot aud despre lustruire si curatarea panzelor de paianjen, dar tu, care le faci?
Mi-ar placea sa n-ai asa mult de lucru, dar nici sa nu-ti taie din salariu. Ce fain ar fi!
Ai nevoie de o vacanta neaparat si ma bucur ca ti-a venit ideea excursiei prin Europa. Alta solutie nu exista, pentru ca facultatea nu-ti lasa prea mult timp liber, asa ca…this is it! O faci si p-asta, o meriti din plin, si after all, it’s your money! J
Te rog sa-mi promiti ca, de-acum inainte, o sa ai mai multa grija de tine si ca o sa faci tot ce poti pentru fericirea ta, in primul rand, ok? Atat conteaza…
f. “Waitin' 4 the mornin'
A venit toamna...In mod normal, in plictisul general, m-as lasa prada nostalgiei si ti-as scrie despre frunze cazand, melancolii si alte trairi zaharisite. Deja simt ca te-a apucat cascatul. N-a fost o vara normala. Cel putin pentru mine. Prietenii stiu de ce!
E chiar frig in Romania ; acum, in Braila bate vantul, desi e soare. Dar oamenii si-au mai pus o geaca pe ei, iar eu am renuntat la tricouri si la pantalonii de vara. Ma intreb daca e cazul sa schimb hainele din rafturi :) Se pare ca da...
Ce mai faci, pusule drag? Sper ca esti bine...In ultimul mesaj, nu stiu unde mi-a fost capul...Era ora 12 la mine si ma gandeam ca tu deja lucrezi, adica la 5 in the morning. Cred ca eram inca sub influentza telefonului tau, ca sa nu mai zic de inceputul mesajului tau. Am observat ca spui mai greu unele chestii, care de altfel sunt mai importante decat orice, asa ca e ok. Prefer sa le aud mai rar decat niciodata. Cat despre mine, cred ca daca eram impreuna nu o spuneam asa de des, dar cand vb la telefon si stiu ca mai e putin si gata, se termina timpul, parca ti-as spune tot, tot, tot, dar de fapt totul se rezuma in 2 cuvinte... pe care eu le mai inlocuiesc uneori cu: "Mi-e dor de tine!", "Sa ai grija de tine!", sau " Ce mai face genunchiul?" etc. Tre sa am imaginatzie , iti dai seama?
Acuma e 9 dimineata si nu stiu de ce. dar am venit intr-un suflet la Net, chiar am asteptat sa se deschida, vroiam pur si simplu sa-ti scriu. Imi place sa stau de vorba cu tine, oricum, chiar si scriind acum la tastatura asta alba pe masa asta neagra...Stii ca am inceput sa scriu mai repede? Cred ca e obisnuintza
Deci la tine este 2, tu dormi...somn usor, iubito, vise placute...mi-e asa de dor...
Sper sa te trezesti odihnita si vesela si deja ma gandesc la diminetile noastre, mai ales la prima dintre ele, cand va fi...O cafea cu tine...Ca prima data...Cred ca secretul unei relatii frumoase si fericite, este sa incercam sa traim, fiecare zi, ca prima data...Fiecare sarut sa fie primul, fiecare atingere de mana, fiecare sandvis (sau gogoasa, dupa caz) fiecare "buna dimineata". Ce fain este sa te indragostesti in fiecare zi de iubita, de iubitul tau. Cred ca e nevoie de dorinta si efort, dar si de rabdare, ca sa ajungi sa gasesti sau sa creezi la cel de langa tine calitati sau trasaturi pe care, poate nu le are - ca nimeni nu e perfect - si pe care le-ai vazut la altii...
De exemplu, azi, la 11.30 am o intalnire cu tipa cu asociatia. M-a chemat la ea acasa sa facem un brainstorming, in legatura cu nishte afishe. Iar eu am venit intai la Net, sa-ti spun asta si vreau sa mai stii ca merg acolo numa pentru chestia asta si tu ma insotesti oricum. INELUL e pe deget, la locul lui si acum il privesc...si te pup din nou pe frunte, iubito. Oare cum dormi? Zambesti in somn sau esti ingrijorata? Asa de mult imi lipseste chipul tau somnoros, pusule, si...offf, mi-e dor de tot ce insemni. Tot...
Abia astept sa vin iar la Net si nu stiu daca mai ajung azi, dar maine, in zori, cu sigurantza!!! Ieri am gatat si cu scoala de soferi, adica cu teoria, ca de condus mai am - uitem chiar maine, sambata, de la 11 la 13 - this is from 4 to 6 in the US. Deci tu vei dormi...Chair si cand conduc ma gandesc la tine si privesc mana pe volan, cu inelul care straluceste. Pusule, tu esti...STAPANA INELULUI
Draga mea, pentru mami tau am vazut un uscator de rufe: 14 milioane, adica vreo 350$, numa ca are forma de masina de spalat, e mare, si cu usa laterala. Mai caut, ok?
Ai grija...Pe curand..."
g. “Femeile si cumparaturile
Of, nu am rabdare sa stau sa iti scriu desi as vrea asa de mult numai ca trebuie sa ma duc acasa si sa ma schimb, ca trebuie sa ajut azi la servit la o petrecere de 70 de oameni. Fiecare mesaj pe care mi-l scrii mi se pare tot mai frumos...
Mi-am luat geamantan si ti-am gasit si un dictionar dar nu chiar cum as fi vrut...Si avea o frunza presata inauntru... Sa imi aduci aminte sa iti povestesc istoria la fiecare lucru sau aproape fiecare lucru pe care l-am cumparat ca dictionarul... a fost chiar fain.
Eu ma gandesc non-stop la momentul plecarii. Am gasit sonar cu 100$ si maine merg sa il cumpar - am vrut prima data sa verific pe net daca e bun... Mi-am luat cercei de aur... Ca oricum vroiam sa imi cumpar unii in tara.... E fain sa poti sa cumperi ce iti doresti... si am gasit ca un facut tot ce vroiam ieri. Mai trebuie sa ii iau lui buni si lui mosu si lui sandu ceva ca pt toata lumea am rezolvat.... sau poate lu Octa inca ceva... sau ii dau un ursulet....Ce-o sa rada!
Pusi multe inapoi si nu stiu de ce... da nu sunt geloasa deloc:)”h. "Azi e 1 octombrie!LA MULTI ANI !!!
P.S. Am vrut doar sa stii ca ZIUA TA este, pentru mine, in FIECARE ZI!"
i. "Helooooo....Pe unde esti, ca mor romanii dupa tine :)
P.S. Am vrut doar sa stii ca ZIUA TA este, pentru mine, in FIECARE ZI!"
i. "Helooooo....Pe unde esti, ca mor romanii dupa tine :)
Sper ca mai traiesti si ca rechinii sunt si ei bine. De balene ce mai stii?
Hai, ma, zi ceva, ca nu mai pot...
Pusu de acasa."
j. “Gata? Ai terminat cu treaba pe-acolo? Sper ca te lasa these guys sa pleci...Poate le esti draga si simpatica, dar mai exista si altii care numara orele, minutele si secundele. Pai, zi si tu, e corect? :) :) :) Pai, asta-i ghinionu' tau: ca te iubeste tata lumea :)
Azi e vineri pe la noi, chiar 12:12...mai exact si eu am venit, iar, la Net. Ca Pavlov :)
Cred ca acuma iti faci bagajele...Sa ai grija de ele, da' de tine, first of all.
Sunt gelos pe parintii tai, ca te vor vedea primii. Si-s si mai necajit, ca Flo va fi a doua...si tot asa :) Mie cand o sa-mi vina randul? :) :)
Ma gandesc acum la dimineata aia, la Cincis, cand beam cafea cu tine si mama ta...iar dansa facea comparatia aia cu alte fete, iar tu ziceai ca nu esti sigura ca mai vrei sa pleci...Franturi de amintiri...Si barca...Zilele astea m-au napadit memoriile :)
"Amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc..." - Unu' din sud-est ! :)))
Hai, tu, zi ceva totusi...
Pusu de la bloc.”
k. “Buun. Zic ceva. Ieri am incercat sa te sun dar nu ai raspuns. Nu am timp sa stau sa iti acriu. La nimeni nu am mai scris pt ca am fost tot plecata. Am avut azi vreo15 mesaje de citit. A murit bunica lui Mihai- cea de la hunedoara- si m-a apucat plansul.
Mai am numai azi de lucru si gata. Poate mai merg si maine. Nu stiu, dar de scris oricum nu mai iti scriu ca nu mai pot. Am treaba acum. Ma pregatesc de plecare.
Pa. Am multe de carat. 100 pounds. in 2 bagaje dar e ok, ca mi-am cumparat alta valiza, mai usoara, cu roti...:)
Pusi multe si te sun din Bucuresti sau din HD in 6. nu stiu.”
l. “In caz ca mai ai timp sa citesti macar acest ultim mesaj...
Imi cer scuze pentru tel. Oldies, but goldies, ca totusi ne-am facut treaba cu el...si am vorbit. Abia astept sa te aud din nou, indiferent de unde. Si eu ma pregatesc de plecare. Pe 6 am sedinta de Senat, dar nu plec inca. Asa ca s-ar putea sa fiu in Sibiu pe 10.
Pusu cel viteaz se intoarce...Tu, vezi ca in Romania life goes on si sunt semne de mai bine, asa ca sa nu plangi prea tare ca you got back home, ok?
No, bun, vorba multa saracia omului, totul va fi bine, ne vedem acasa.
Zbor placut, felicitari pentru tot si...multumesc.”
6. Din nou, acasa
In 5 octombrie ea a traversat din nou oceanul, de data asta in directia ACASA. A inceput o perioada destul de interesanta, ultimul an de facultate, pregatirea pentru licenta, delfinasii. A fost una din cele mai frumoase perioade din tinerete... :) Dormit sub clar de luna, cu un catel Bobita care alerga prin curte si latra la faimoasa luna, gainile care te trezeau de dimineata, frumos, chiar feeric, am putea spune.
Si fiindca studentul era specie rara la o facultate de litere de studente, toata lumea ii stia ca sunt "impreuna". Intr-o zi, dupa o cearta, studentul a mers atat de departe, incat a intrat in sala de curs a studentei si l-a rugat pe un domn profesor Manolache sa ii permita acesteia sa iasa afara, pe hol, pentru ca avea ceva de-a dreptul ARZATOR de comunicat... Si da, s-au impacat... Cum era de asteptat... Si un alt domn profesor, foarte simpatic, Trifu se numea, vazandu-i intr-o zi pe hol tinandu-se de mana le-a zis pe un ton, aparent destul de serios: "Mai, ia mana de pe ea!!!" Iar ei isi aduc aminte si astazi cu drag de momentul acela, de simpaticul profesor care din pacate nu mai este in viata.
7. Punct de cotitura
In celalalt iulie, in anul 2005 toate s-au schimbat. Ce faci? Unde ramai? Ce vei lucra? Incepi masterul? Si in plus, complicatiile despre care vorbeam... Cert este ca el a ramas in Sibiu, iar ea a plecat in Timisoara... Foarte absurd, dar chiar si experienta aceasta a fost de folos.
Ea s-a mutat cu o fosta colega de liceu care se numeste Claudia, s-a angajat la o firma de biscuitei unde facea facturi noaptea si pleca totdeauna atunci cand nu mai erau autobuze, de taxiuri nefiind vorba, din cauza salariului de 500RON si a mandriei de a nu cere parintilor bani. Dar el, statea si o conducea acasa, prin telefon si astfel ei ii trecea uratul chiar si cand trecea pe langa magazinul de pompe funebre.
Dar, ceva s-a intamplat, ea nu a mai suportat situatia absurda in care se aflau, iar in martie 2006 s-a intors in Sibiu. Studentul era acum student la master, studenta nu mai era studenta, pentru ca si-a amanat inscrierea la master cu un an.
Si Dumnezeu le-a aranjat parca pe toate. Ea a mers la un net cafe, a trimis un singur CV la o singura firma; in aceeasi zi a fost sunata, a doua zi a avut loc interviul si angajarea s-a produs pe loc, chiar daca era contra tuturor politicilor, si timp de 5 ani si jumatate pana la venirea lui Matei, fosta studenta a ramas in acelasi loc, alaturi de oameni minunati, care, desi uneori isi arata latura lor "prea umana", sunt omenosi in cel mai adanc sens al cuvantului.
8. Ce a urmat in Sibiu
In Sibiu, complicatiile au capatat amploare, punandu-si amprenta asupra relatiei. In iulie 2006, el a trebuit sa plece in Germania cu noul sau sef, pentru aproape doua luni. A fost extrem de benefica excursia prelungita pentru student, relatia a fost ok si pe perioada aceasta. Ca exemplu, un SMS inainte de sosirea in tara: "Tu, ghemotocule, dar nu vin azi... Azi nu e 18! Te las sa vii la aeroport, daca mai ai rabdare pana ajung. Mi-e dor de peste prajit! Mancam seara cand ajung?..." Si totusi, complicatiile pluteau in aer, iar intr-un tarziu, evident, a survenit o cearta MARE, cum nu mai fusese pana atunci. De fapt, nu a fost CEARTA, ci a fost un singur cuvant din partea ei care a cauzat mutarea lui in neant, adica a disparut cu toate lucrusoarele si nu i-a spus unde pleaca. De raspuns la telefon nici nu putea fi vorba. Dupa toate trairile intense de pana atunci, CEARTA a fost un soc care pana la urma s-a dovedit extrem de benefic pentru relatie, intarind respectul dintre cei doi, dar pana la momentul acela mai este. Au fost cateva luni grele, de fapt au fost 3 luni in care nu au vorbit deloc. Dar ea nu a incetat sa spere la impacarea cu sufletul pereche; sufletul pereche incercase (prin intermediul spatiului virtual) sa vada daca nu cumva exista alt suflet pereche pentru el, dar totul a fost fara succes.
9. Impacarea
In data de 15.04.2007, la ora 00:31 el ii scria ei un SMS: "Te astept in 20 min.jos in taxi", dar nu se gandea la impacare, doar ii fusese ranit orgoliul de barbat, nu se gandea ca va putea fi convins sa urce, insa, dupa o plimbare nocturna de doua ore, ideea unei portii de cartofi frantuzesti cu smantana l-a convins...
Nu se poate spune ca s-au impacat, doar ca a aparut o raza de soare. A durat muulte luni pana cand s-au impacat cu adevarat, adica jumatate de an. In august 2007 cei doi au fost chiar la mare in concediu si au stat amandoi extrem de CUMINTI, pentru ca el inca nu se hotarase ce vroia sa faca...
Si totusi, miracolul Craciunului... In decembrie el s-a hotarat sa ii comunice ca "ii trecuse", dar ca trebuia sa nu se mai repete niciodata situatia aceea si de atunci, din acel moment, el si ea, ea si el au inceput sa fie cu adevarat un TOT, au inceput sa isi traiasca adevarata viata care a condus la situatia din prezent.
10. Luna Ianuarie 2008
El nu dorea credit. Dar amandoi doreau o locuinta numai a lor, din care sa nu poata sa ii dea cineva afara, asa, dupa bunul plac; mai ales, doreau sa nu le mai spuna nimeni sa nu mai calce pe podea, pentru ca scartaie... El trecuse prin vreo zece locuinte in rastimpul a 5 ani: chirii, gazde, iar chirii si iar gazde, unii foarte omenosi si simpatici, altii nu prea (vezi doamna care il apostrofa pe el ca nu poate dormi de scartaitul podelei sub pasii lui).
Si, bineinteles, dupa un punct culminant, cand nu se mai putea sta in liniste nici la ea, nici la el, CREDITUL a avut castig de cauza si a inceput vanatoarea de locuinta. Timp de cateva saptamani, au cautat si pana la urma, spre sfarsitul lunii ianuarie 2008 au gasit ceea ce cautau: o locuinta spatioasa la mansarda, la "gri".
11. Chain reaction
De aici si pana la planurile de nunta nu a mai fost decat un pas micut. In februarie 2008, cei doi au facut o plimbare pana in Ramnicu Valcea, unde, din intamplare au gasit rochia de nunta perfecta si au si arvunit-o, inainte de a sti macar data nuntii. Intorsi la Sibiu, au incercat sa gasesca o zi in care era disponibila sala "perfecta" pentru ei, si asta, ei sperau sa fie in acelasi an. Si, dupa cum spuneam, Dumnezeu le aranjeaza atat de frumos pe toate! Sala era libera in ultima duminica de dinainte de postul Craciunului, 9 noiembrie 2008.
Pregatirile au venit de la sine, excursii frumoase prin zona, verighetele originare din Italia, cumparate insa tot din Valcea, ca doar le placea sa se plimbe cu autocarul (pe vremea aceea nu aveau masina), costumul mirelui cumparat de pe Centru din Sibiu, nasii -Miha si Razvi - nu ii cunoscusera prea bine pana atunci, insa li s-au parut simpatici, tineri si, ce era cel mai important, ea deja se si vedea la plimbare impreuna cu nasa, impingand amandoua carucioarele cu bebelusi draguti si ce sa mai spunem? Matei a ajuns deja, iar bebelusul de nasi este "pe drum"...
12. Cununia, nunta si pestisorii
Pe 20 septembrie 2008 a avut loc cununia civila, atunci au simtit in sfarsit ca acele complicatii incepeau sa nu mai fie chiar atat de complicate. Mai era putin pana in 9 noiembrie. Dar toate au fost atat de firesti, incat stresul a fost inexistent. El si ea isi doreau ceva "altceva". Doreau o nunta mica, cu oameni dragi si apropiati, cu muzica veche, concursuri cu premii, o nunta fara mireasa furata (dar pana la urma a fost furat nasul...) si, mai ales... o nunta cu pestisori pe masa. Nu pe farfurii, ci in boluri cu apa, pestisori colorati. Si totusi, daca ne gandim bine, in meniu au fost si pestisori pe farfurie, dar altii... Putin mai... mari :)
All in all, cei doi au fost in elementul lor la nunta - au fost fericiti, mai fericiti decat cei din povesti... Pentru ca izbanda din viata reala o depaseste pe cea de poveste.
13. Noaptea nuntii
Nu se poate spune daca noapte nuntii a fost tipica sau atipica intru totul, insa o parte din ea a fost extrem de interesanta. Ajunsi in camera oferita "bonus" de catre cei de la hotel, cei doi au descoperit ca le era rece si ca nu aveau decat o singura patura (neavand experienta in domeniu, nu s-au gandit sa verifice in dulap...) si s-au trezit ca nu au pijamale. Dar cui ii trebuie pijamale in noaptea nuntii? Ei bine, lor... Pentru ca le era frig. Asadar, noaptea la ora 2:00 au luat un taxi si au plecat la shopping la non-stopul lor obisnuit, care din fericire chiar avea DE TOATE si s-au intors cu pijamalele de rigoare.
Restul nu mai putem povesti, pentru ca ce s-a intamplat mai departe, depaseste limitele blogului...
14. Luna de miere
De vis. Croaziera prin 6 tari si 10 orase.
Sa nu va imaginati ca studentul si studenta aveau bani multi de la parinti bogatasi, sau bani ramasi de la nunta... Ei bine, poate cativa de la nunta, insa... decizia de a pleca in croaziera a fost extrem de spontana si realizabila cu ajutorul unui DAC (pentru cei ce nu stiu ce e... descoperit autorizat de cont...)
Dar a fost o ocazie unica - si extrem de accesibila - ca un dar de nunta facut de "destin".
15. Din nou, inapoi acasa
16. Familia
Si daca totul era in regula, adica apartamentul era gata, serviciul era serviciu si la el si la ea, masterele gata, ce urma? Un bebelus pe care il asteptau deja de 5 ani o pereche de sosetute de la firma "Promise" si cam de 3 ani o pereche de manusi verzi cu gaste... Unde mai pui ca de vreo trei ani il astepta chiar si numele: Matei daca era baiat si Carina daca era fata...
17. Data de 17 iunie 2011
Bebelusul s-a lasat putin asteptat, ca sa faca intalnirea mai palpitanta, dar pana la urma a venit la apel si acum, cand are aproape sase luni, se gandeste serios daca doreste un fratior sau o surioara...
SI-AM INCALECAT PE-O SA, SI V-AM SPUS POVESTEA ASA!
P.S. Speram ca nu a fost prea lunga postarea "Despre trecut", dar si 7 ani si 10 luni sunt lungi, desi au trecut asa de usor ca intr-un vis...
P.P.S. In continuare, va asteptam pe pagina "Despre noi si viata noastra..." pentru evenimentele prezente si viitoare, ai dvs. Matei, Bianca si Florin.
6. Din nou, acasa
In 5 octombrie ea a traversat din nou oceanul, de data asta in directia ACASA. A inceput o perioada destul de interesanta, ultimul an de facultate, pregatirea pentru licenta, delfinasii. A fost una din cele mai frumoase perioade din tinerete... :) Dormit sub clar de luna, cu un catel Bobita care alerga prin curte si latra la faimoasa luna, gainile care te trezeau de dimineata, frumos, chiar feeric, am putea spune.
Si fiindca studentul era specie rara la o facultate de litere de studente, toata lumea ii stia ca sunt "impreuna". Intr-o zi, dupa o cearta, studentul a mers atat de departe, incat a intrat in sala de curs a studentei si l-a rugat pe un domn profesor Manolache sa ii permita acesteia sa iasa afara, pe hol, pentru ca avea ceva de-a dreptul ARZATOR de comunicat... Si da, s-au impacat... Cum era de asteptat... Si un alt domn profesor, foarte simpatic, Trifu se numea, vazandu-i intr-o zi pe hol tinandu-se de mana le-a zis pe un ton, aparent destul de serios: "Mai, ia mana de pe ea!!!" Iar ei isi aduc aminte si astazi cu drag de momentul acela, de simpaticul profesor care din pacate nu mai este in viata.
7. Punct de cotitura
In celalalt iulie, in anul 2005 toate s-au schimbat. Ce faci? Unde ramai? Ce vei lucra? Incepi masterul? Si in plus, complicatiile despre care vorbeam... Cert este ca el a ramas in Sibiu, iar ea a plecat in Timisoara... Foarte absurd, dar chiar si experienta aceasta a fost de folos.
Ea s-a mutat cu o fosta colega de liceu care se numeste Claudia, s-a angajat la o firma de biscuitei unde facea facturi noaptea si pleca totdeauna atunci cand nu mai erau autobuze, de taxiuri nefiind vorba, din cauza salariului de 500RON si a mandriei de a nu cere parintilor bani. Dar el, statea si o conducea acasa, prin telefon si astfel ei ii trecea uratul chiar si cand trecea pe langa magazinul de pompe funebre.
Dar, ceva s-a intamplat, ea nu a mai suportat situatia absurda in care se aflau, iar in martie 2006 s-a intors in Sibiu. Studentul era acum student la master, studenta nu mai era studenta, pentru ca si-a amanat inscrierea la master cu un an.
Si Dumnezeu le-a aranjat parca pe toate. Ea a mers la un net cafe, a trimis un singur CV la o singura firma; in aceeasi zi a fost sunata, a doua zi a avut loc interviul si angajarea s-a produs pe loc, chiar daca era contra tuturor politicilor, si timp de 5 ani si jumatate pana la venirea lui Matei, fosta studenta a ramas in acelasi loc, alaturi de oameni minunati, care, desi uneori isi arata latura lor "prea umana", sunt omenosi in cel mai adanc sens al cuvantului.
8. Ce a urmat in Sibiu
In Sibiu, complicatiile au capatat amploare, punandu-si amprenta asupra relatiei. In iulie 2006, el a trebuit sa plece in Germania cu noul sau sef, pentru aproape doua luni. A fost extrem de benefica excursia prelungita pentru student, relatia a fost ok si pe perioada aceasta. Ca exemplu, un SMS inainte de sosirea in tara: "Tu, ghemotocule, dar nu vin azi... Azi nu e 18! Te las sa vii la aeroport, daca mai ai rabdare pana ajung. Mi-e dor de peste prajit! Mancam seara cand ajung?..." Si totusi, complicatiile pluteau in aer, iar intr-un tarziu, evident, a survenit o cearta MARE, cum nu mai fusese pana atunci. De fapt, nu a fost CEARTA, ci a fost un singur cuvant din partea ei care a cauzat mutarea lui in neant, adica a disparut cu toate lucrusoarele si nu i-a spus unde pleaca. De raspuns la telefon nici nu putea fi vorba. Dupa toate trairile intense de pana atunci, CEARTA a fost un soc care pana la urma s-a dovedit extrem de benefic pentru relatie, intarind respectul dintre cei doi, dar pana la momentul acela mai este. Au fost cateva luni grele, de fapt au fost 3 luni in care nu au vorbit deloc. Dar ea nu a incetat sa spere la impacarea cu sufletul pereche; sufletul pereche incercase (prin intermediul spatiului virtual) sa vada daca nu cumva exista alt suflet pereche pentru el, dar totul a fost fara succes.
9. Impacarea
In data de 15.04.2007, la ora 00:31 el ii scria ei un SMS: "Te astept in 20 min.jos in taxi", dar nu se gandea la impacare, doar ii fusese ranit orgoliul de barbat, nu se gandea ca va putea fi convins sa urce, insa, dupa o plimbare nocturna de doua ore, ideea unei portii de cartofi frantuzesti cu smantana l-a convins...
Nu se poate spune ca s-au impacat, doar ca a aparut o raza de soare. A durat muulte luni pana cand s-au impacat cu adevarat, adica jumatate de an. In august 2007 cei doi au fost chiar la mare in concediu si au stat amandoi extrem de CUMINTI, pentru ca el inca nu se hotarase ce vroia sa faca...
Si totusi, miracolul Craciunului... In decembrie el s-a hotarat sa ii comunice ca "ii trecuse", dar ca trebuia sa nu se mai repete niciodata situatia aceea si de atunci, din acel moment, el si ea, ea si el au inceput sa fie cu adevarat un TOT, au inceput sa isi traiasca adevarata viata care a condus la situatia din prezent.
10. Luna Ianuarie 2008
El nu dorea credit. Dar amandoi doreau o locuinta numai a lor, din care sa nu poata sa ii dea cineva afara, asa, dupa bunul plac; mai ales, doreau sa nu le mai spuna nimeni sa nu mai calce pe podea, pentru ca scartaie... El trecuse prin vreo zece locuinte in rastimpul a 5 ani: chirii, gazde, iar chirii si iar gazde, unii foarte omenosi si simpatici, altii nu prea (vezi doamna care il apostrofa pe el ca nu poate dormi de scartaitul podelei sub pasii lui).
Si, bineinteles, dupa un punct culminant, cand nu se mai putea sta in liniste nici la ea, nici la el, CREDITUL a avut castig de cauza si a inceput vanatoarea de locuinta. Timp de cateva saptamani, au cautat si pana la urma, spre sfarsitul lunii ianuarie 2008 au gasit ceea ce cautau: o locuinta spatioasa la mansarda, la "gri".
11. Chain reaction
De aici si pana la planurile de nunta nu a mai fost decat un pas micut. In februarie 2008, cei doi au facut o plimbare pana in Ramnicu Valcea, unde, din intamplare au gasit rochia de nunta perfecta si au si arvunit-o, inainte de a sti macar data nuntii. Intorsi la Sibiu, au incercat sa gasesca o zi in care era disponibila sala "perfecta" pentru ei, si asta, ei sperau sa fie in acelasi an. Si, dupa cum spuneam, Dumnezeu le aranjeaza atat de frumos pe toate! Sala era libera in ultima duminica de dinainte de postul Craciunului, 9 noiembrie 2008.
Pregatirile au venit de la sine, excursii frumoase prin zona, verighetele originare din Italia, cumparate insa tot din Valcea, ca doar le placea sa se plimbe cu autocarul (pe vremea aceea nu aveau masina), costumul mirelui cumparat de pe Centru din Sibiu, nasii -Miha si Razvi - nu ii cunoscusera prea bine pana atunci, insa li s-au parut simpatici, tineri si, ce era cel mai important, ea deja se si vedea la plimbare impreuna cu nasa, impingand amandoua carucioarele cu bebelusi draguti si ce sa mai spunem? Matei a ajuns deja, iar bebelusul de nasi este "pe drum"...
12. Cununia, nunta si pestisorii
Pe 20 septembrie 2008 a avut loc cununia civila, atunci au simtit in sfarsit ca acele complicatii incepeau sa nu mai fie chiar atat de complicate. Mai era putin pana in 9 noiembrie. Dar toate au fost atat de firesti, incat stresul a fost inexistent. El si ea isi doreau ceva "altceva". Doreau o nunta mica, cu oameni dragi si apropiati, cu muzica veche, concursuri cu premii, o nunta fara mireasa furata (dar pana la urma a fost furat nasul...) si, mai ales... o nunta cu pestisori pe masa. Nu pe farfurii, ci in boluri cu apa, pestisori colorati. Si totusi, daca ne gandim bine, in meniu au fost si pestisori pe farfurie, dar altii... Putin mai... mari :)
All in all, cei doi au fost in elementul lor la nunta - au fost fericiti, mai fericiti decat cei din povesti... Pentru ca izbanda din viata reala o depaseste pe cea de poveste.
13. Noaptea nuntii
Nu se poate spune daca noapte nuntii a fost tipica sau atipica intru totul, insa o parte din ea a fost extrem de interesanta. Ajunsi in camera oferita "bonus" de catre cei de la hotel, cei doi au descoperit ca le era rece si ca nu aveau decat o singura patura (neavand experienta in domeniu, nu s-au gandit sa verifice in dulap...) si s-au trezit ca nu au pijamale. Dar cui ii trebuie pijamale in noaptea nuntii? Ei bine, lor... Pentru ca le era frig. Asadar, noaptea la ora 2:00 au luat un taxi si au plecat la shopping la non-stopul lor obisnuit, care din fericire chiar avea DE TOATE si s-au intors cu pijamalele de rigoare.
Restul nu mai putem povesti, pentru ca ce s-a intamplat mai departe, depaseste limitele blogului...
14. Luna de miere
De vis. Croaziera prin 6 tari si 10 orase.
Sa nu va imaginati ca studentul si studenta aveau bani multi de la parinti bogatasi, sau bani ramasi de la nunta... Ei bine, poate cativa de la nunta, insa... decizia de a pleca in croaziera a fost extrem de spontana si realizabila cu ajutorul unui DAC (pentru cei ce nu stiu ce e... descoperit autorizat de cont...)
Dar a fost o ocazie unica - si extrem de accesibila - ca un dar de nunta facut de "destin".
15. Din nou, inapoi acasa
Stati linistiti, de acum inainte nu mai este mult. Ce-i drept, mai sunt inca 3 ani pana in prezent, dar au fost ani munciti, fara prea multe evenimente iesite din comun. Munca, munca si iar munca. Serviciu, amenajat apartament si traduceri pentru fonduri. Si intr-un final, gri-ul a fost finisat, si foarte frumos colorat.
16. Familia
Si daca totul era in regula, adica apartamentul era gata, serviciul era serviciu si la el si la ea, masterele gata, ce urma? Un bebelus pe care il asteptau deja de 5 ani o pereche de sosetute de la firma "Promise" si cam de 3 ani o pereche de manusi verzi cu gaste... Unde mai pui ca de vreo trei ani il astepta chiar si numele: Matei daca era baiat si Carina daca era fata...
17. Data de 17 iunie 2011
Bebelusul s-a lasat putin asteptat, ca sa faca intalnirea mai palpitanta, dar pana la urma a venit la apel si acum, cand are aproape sase luni, se gandeste serios daca doreste un fratior sau o surioara...
SI-AM INCALECAT PE-O SA, SI V-AM SPUS POVESTEA ASA!
P.S. Speram ca nu a fost prea lunga postarea "Despre trecut", dar si 7 ani si 10 luni sunt lungi, desi au trecut asa de usor ca intr-un vis...
P.P.S. In continuare, va asteptam pe pagina "Despre noi si viata noastra..." pentru evenimentele prezente si viitoare, ai dvs. Matei, Bianca si Florin.
o poveste minunata despre niste oameni minunati ;) Va pup si va doresc multa fericire in continuare.
RăspundețiȘtergere