Puneti prajiturile pe raftul de jos

Ca fapt divers, va spun faptul ca realizatorii unui studiu din 2009, cu privire la efectul dulciurilor asupra copiilor, au ajuns la concluzia ca un copil care mananca zilnic ciocolata este predispus la violenta, cand va deveni adult. Pana acum, eu stiam doar atat, ca va avea probleme cu dintii; dar iata ca am aflat ceva nou - va deveni o persoana greu de multumit, irascibila, chiar violenta. Cercetatorul-sef, Dr. Simon Moore, a declarat: "Tindem sa credem ca, oferindu-le celor mici constant dulciuri si ciocolata, nu vor mai sti cum sa astepte pentru a obtine ceea ce isi doresc. Neputand sa isi satisfaca o placere, ar putea ajunge sa aiba un comportament impulsiv, care este puternic asociat cu delincventa".

Nu de aceeasi parere este mamica unei fetite de 2 ani si jumatate. Mergand pe ideea ca oamenii isi doresc, in general, ceea ce nu pot avea, Annie a aplicat acest principiu la propriul copil. Experimentul a fost facut tot in 2009, urmarind sa verifice daca este adevarata ipoteza ca "Daca ii ofer fetitei mele acces nelimitat la dulciuri, ea va deveni mai putin interesata de ele". Zis si facut. In decurs de o luna, micuta Jo a stiut si s-a bucurat de existenta unui sertar plin de dulciuri (jeleuri, unt de arahide, ciocolata, batoane, acadele, gume de mestecat, bomboane de tot felul etc.). Asadar, sertarul fermecat era la dispozitia ei, la orice ora.

Mama ei a notat observatiile dupa prima saptamana. Fetita facea vizite la sertar de cateva ori pe zi, si mai ales in preajma meselor principale :) Incepand din cea de-a doua saptamana si pana la finalul lunii, vizitele s-au rarit, uitand chiar cateva zile de dulciurile apetisante. Annie a mai remarcat, de asemenea, ca fetita ei cerea singura mai des mancare gatita, in timp ce, inainte, se ruga sa primeasca mai ales dulciuri si sucuri. Totodata, a prins gustul legumelor proaspete din gradina, iar portia de lapte (implicit calciu) nu a avut de suferit. Il bea cu aceeasi placere.

Experimentul a depasit o luna si a ajuns la cinci saptamani, timp in care fetita si-a pierdut interesul pentru dulciuri, aceastea ajungand sa fie doar un desert, si nu un moft. Pare incredibil? Va las pe voi sa judecati.

Eu cred ca o sa incerc tactica, sunt foarte curios daca Matei va fi un pofticios, care sa necesite interventia de urgenta a "sertarului". Dupa cum se stie, toti copiii sunt innebuniti dupa dulciuri, asa ca... nu mai este mult.

Intr-o alta ordine de idei, la un nivel metaforic, mai exista niste "prajituri" pe care le putem oferi copiilor nostri. Este vorba de sfaturile noastre, de povesti, de vorbe frumoase, de amintiri din copilarie pe care ei abia asteapta sa le auda. E asa de simplu sa stai de vorba cu copilul tau, si totusi asa de greu. Pai de ce? Pentru ca tu ai impresia ca el nu poate cuprinde tot ce ii spui, cu nivelul lui de gandire. Si totusi, de atatea si atatea ori, reuseste sa te puna in dificultate cu intrebarile lui aparent banale. Pana la urma, cred ca atunci cand raspundem serios la intrebarile copiilor nostri, invatam si noi o data cu ei. Sau cel putin, ajungem sa vedem unele lucruri intr-o alta perspectiva. Una lipsita de prejudecati, de idei preconcepute sau de indoieli.

Imi doresc mie, si va doresc si voua, sa aveti timpul si curajul de a lasa prajiturile pe raftul de jos.




http://www.sciencedaily.com/releases/2009/10/091001081221.htm
http://www.thetranquilparent.com/detail/helping-children-eat-healthy-diets-experimenting-with-unlimited-sweets/

http://www.thetranquilparent.com/category/behavioral-issues